Cuviosul Lev de la Optina (1841) Sfântul Apostol Filip, unul din cei șapte diaconi (I) Cuviosul Teofan Mărturisitorul, făcătorul de canoane (apr. 850) Sfintele Muceniţe Zinaida şi Filonila din Tars (I) Icoana Maicii Domnului Cuviosul Teofan Postitorul de la Pecerska (XII)
Stil vechi
11 Octombrie

Marți

Stil nou
24 Octombrie
Ziua precedentă
Ziua următoare
Zi fără post
Sfântul Apostol Filip, unul din cei șapte diaconi (I). Cuviosul Teofan Mărturisitorul, făcătorul de canoane (apr. 850). Sfintele Muceniţe Zinaida şi Filonila din Tars (I). Sfântul Nectarie, Patriarhul Constantinopolului (397). Cuviosul Lev de la Optina (1841). Cuviosul Teofan Postitorul de la Pecerska (XII). Icoana Maicii Domnului "Vododatelnița" .
File pateric

Într-o revistă medicală un crestin a citit un articol despre cât de sănătos este să tii o zi de post negru pe săptămână. S-a dus la duhovnicul său să ia binecuvântare pentru aceasta, dar duhovnicul i-a zis că nu are rost să îsi ia o cruce atât de grea.
Peste câtăva vreme, crestinul a ajuns la o mănăstire si l-a întrebat pe unul dintre duhovnici dacă ar fi bine să tină o zi de post negru în fiecare săptămână.
- Da, cum să nu. Vinerea.
- Dar duhovnicul meu nu mi-a dat binecuvântare pentru asta. Mi-a spus că el nu a tinut în viata lui nici măcar o zi de post negru, asa că nu are rost să tin eu, care sunt doar un credincios.
- Dacă nu cunoaste din experientă valoarea postului negru, nu e de mirare că nu te-a lăsat să postesti.
- O să plec de la el. Vin la sfintia voastră, dacă mă primiti.
- Nu, nu e cazul. Aici nu poti ajunge decât foarte greu, si e bine să te spovedesti cât mai des. Dacă puteai ajunge la mine măcar o dată pe lună, era bine.
- Nu, nu pot, am familie, serviciu…
- Tocmai de aceea. Rămâi la părintele tău. Eu o să îti dau niste sfaturi. Dacă te tii de ele si, de va fi cazul, dacă părintele îti dă binecuvântare să îmi fii ucenic, o să te spovedesc eu. Dar acum nu e cazul. Tine-te de duhovnicul tău, spovedeste-te cu zdrobire de inimă, luptă-te cu păcatul si va fi bine. E mai important să ai duhovnicul aproape de tine si să te spovedesti des, decât să tii o zi de post negru pe săptămână. Dacă tu tii poruncile Evangheliei, dacă tii poruncile Bisericii, chiar dacă duhovnicul nu e prea iscusit, ascultându-l te vei mântui. Pentru credinta ta, Dumnezeu va pune în gura lui cuvântul de care ai nevoie. Si, dacă va fi cazul, tot Dumnezeu îl poate lumina să se smerească si să te trimită la un duhovnic mai iscusit.

Sezând odată avva Zaharia în Schit, i-a venit lui vedenie si sculându-se i-a vestit părintelui său Carion, iar bătrânul, fiindcă era lucrător, nu era iscusit la acestea si, sculându-se, l-a bătut zicând că de la draci este. Dar a rămas cu gândul la aceasta. Si sculându-se, s-a dus către avva Pimen noaptea si i-a vestit lui lucrul acesta si cum se ard cele dinlăuntru ale lui si văzând bătrânul că de la Dumnezeu este, i-a zis lui: "Mergi către cutare bătrân si orice îti va zice tie, fă!". Si ducându-se către bătrânul, mai înainte de a întreba el ceva, apucând bătrânul, i-a spus lui toate si cum că vedenia este de la Dumnezeu. "Ci mergi si supune-te părintelui tău!" (4-78)

Pilda zilei


    Omul cu nădejde în Dumnezeu

În timpul unei furtuni pe mare, când corabia se învăluia de valurile năprasnice, soţia unui ofiţer zise către soţul ei:

- Cum poţi fi tu atât de liniştit în mijlocul unei astfel de furtuni?

Atunci ofiţerul şi-a scos sabia, a îndreptat-o cu vârful spre pieptul soţiei şi a întrebat-o:

- De ce eşti liniştită şi nu ţi-e frică?

- De ce să-mi fie frică, răspunse soţia, căci sabia se găseşte în mâna bărbatului meu, care mă iubeşte şi nu poate să-mi facă vreun rău.

- Dacă este aşa, răspunse soţul, cugetă la Acela în care credem noi şi vezi că vântul şi valurile sunt în mâna Lui. Oare ce motiv să am să fiu neliniştit şi cuprins de frică?

Rugaciunea Zilei

Rugaciunea de Marţi

Doamne Dumnezeul meu! Osândit stau înaintea Feţei Tale celei Sfinte, şi-mi mărturisesc nevrednicia, neputinţa şi sărăcia mea cea mare. Pentru aceasta mă rog Ţie, o, Izvor dulce şi noianul îndurării, deschide stavilele cerului şi plouă asupra mea bunătăţile îndurării Tale, pentru ca să pot scoate lacrimi, să plâng, să spăl şi să curăţesc sufletul meu de întinăciunea păcatelor, cu căinţă tare şi adevărată. Şi ca să-mi dai acest Dar, Stăpâne, pun mijlocitor pe înainte Mergătorul Ioan, către care zic: O, învăţătorule al credinţei şi mărite Proorocule, care eşti mai mare decât toţi proorocii, precum Însuşi Fiul lui Dumnezeu te-a numit în Sfânta Evanghelie, tu, care ai arătat poporului pe Stăpânul Hristos, tu, care L-ai botezat în Iordan şi ai văzut cerurile deschizându-se, tu, care ai auzit glasul Părintelui Ceresc şi ai văzut pe Duhul Sfânt ca un porumbel pogorându-se peste El. Rogu-te, ajută-mi cu mijlocirea ta, tu, care stai în cer înaintea judecătorului Veşnic, şi fă să se îndure de mine, că ai multă îndrăzneală iubirea Lui.

Întinde mâna aceea, cu care L-ai botezat şi strică cugetele mele cele rele, şi mă întăreşte să-mi petrec viaţa pe calea cea bună a lui Dumnezeu. O, Proorocule! Luminează-mi mintea cu poruncile Domnului, ca să le ţin minte şi să le păzesc, până la capătul vieţii mele. Şi să stai lângă mine în ora morţii mele, să mă duci pocăit înaintea Stăpânului meu, Dumnezeu. Roagă-te încă şi pentru toată lumea, ca Dumnezeu să dea ajutor creştinilor, şi celor vii şi celor răposaţi, şi să-i odihnească de nevoile cele multe, să le dea toate cele de trebuinţă şi să-i învrednicească Împărăţiei Sale.

Amin.

Biblia intr-un an

 

    Marcu 14-16

Capitolul 14
1.     Şi după două zile erau Paştile şi Azimile. Şi arhiereii şi cărturarii căutau cum să-l prindă cu vicleşug, ca să-L omoare.
2.     Dar ziceau: Nu la sărbătoare, ca să nu fie tulburare în popor.
3.     Şi fiind El în Betania, în casa lui Simon Leprosul, şi şezând la masă, a venit o femeie având un alabastru, cu mir de nard curat, de mare preţ, şi, spărgând vasul, a vărsat mirul pe capul lui Iisus.
4.     Dar erau unii mâhniţi între ei, zicând: Pentru ce s-a făcut această risipă de mir?
5.     Căci putea să se vândă acest mir cu peste trei sute de dinari, şi să se dea săracilor. Şi cârteau împotriva ei.
6.     Dar Iisus a zis: Lăsaţi-o. De ce îi faceţi supărare? Lucru bun a făcut ea cu Mine.
7.     Că pe săraci totdeauna îi aveţi cu voi şi, oricând voiţi, puteţi să le faceţi bine, dar pe mine nu Mă aveţi totdeauna.
8.     Ea a făcut ceea ce avea de făcut: mai dinainte a uns trupul Meu, spre înmormântare.
9.     Adevărat zic vouă: Oriunde se va propovădui Evanghelia, în toată lumea, se va spune şi ce-a făcut aceasta, spre pomenirea ei.
10.     Iar Iuda Iscarioteanul, unul din cei doisprezece, s-a dus la arhierei ca să li-L dea pe Iisus.
11.     Şi, auzind ei, s-au bucurat şi au făgăduit să-i dea bani. Şi el căuta cum să-L dea lor, la timp potrivit.
12.     Iar în ziua cea dintâi a Azimilor, când jertfeau Paştile, ucenicii Lui L-au întrebat: Unde voieşti să gătim, ca să mănânci Paştile?
13.     Şi a trimis doi din ucenicii Lui, zicându-le: Mergeţi în cetate şi vă va întâmpina un om, ducând un urcior cu apă; mergeţi după el.
14.     Şi unde va intra, spuneţi stăpânului casei că Învăţătorul zice: Unde este odaia în care să mănânc Paştile împreună cu ucenicii Mei?
15.     Iar el vă va arăta un foişor mare aşternut gata. Acolo să pregătiţi pentru noi.
16.     Şi au ieşit ucenicii şi au venit în cetate şi au găsit aşa precum le-a spus şi au pregătit Paştile.
17.     Iar făcându-se seară, a venit cu cei doisprezece.
18.     Pe când şedeau la masă şi mâncau, Iisus a zis: Adevărat grăiesc vouă că unul dintre voi, care mănâncă împreună cu Mine, Mă va vinde.
19.     Ei au început să se întristeze şi să-I zică, unul câte unul: Nu cumva sunt eu?
20.     Iar El le-a zis: Unul dintre cei doisprezece, care întinge cu Mine în blid.
21.     Că Fiul Omului merge precum este scris despre El; dar vai de omul acela prin care este vândut Fiul Omului. Bine era de omul acela dacă nu s-ar fi născut.
22.     Şi, mâncând ei, a luat Iisus pâine şi binecuvântând, a frânt şi le-a dat lor şi a zis: Luaţi, mâncaţi, acesta este Trupul Meu.
23.     Şi luând paharul, mulţumind, le-a dat şi au băut din el toţi.
24.     Şi a zis lor: Acesta este Sângele Meu, al Legii celei noi, care pentru mulţi se varsă.
25.     Adevărat grăiesc vouă că de acum nu voi mai bea din rodul viţei până în ziua aceea când îl voi bea nou în împărăţia lui Dumnezeu.
26.     Şi după ce au cântat cântări de laudă, au ieşit la Muntele Măslinilor.
27.     Şi le-a zis Iisus: Toţi vă veţi sminti, că scris este: "Bate-voi păstorul şi se vor risipi oile".
28.     Dar după învierea Mea, voi merge mai înainte de voi în Galileea.
29.     Iar Petru I-a zis: Chiar dacă toţi se vor sminti întru Tine, totuşi eu nu.
30.     Şi i-a zis Iisus: Adevărat grăiesc ţie: Că tu astăzi, în noaptea aceasta, mai înainte de a cânta de două ori cocoşul, de trei ori te vei lepăda de Mine.
31.     El însă spunea mai stăruitor: Şi de-ar fi să mor cu Tine, nu Te voi tăgădui. Şi tot aşa ziceau toţi.
32.     Şi au venit la un loc al cărui nume este Ghetsimani, şi acolo a zis către ucenicii Săi: Şedeţi aici până ce Mă voi ruga.
33.     Şi a luat cu El pe Petru şi pe Iacov şi pe Ioan şi a început a Se tulbura şi a Se mâhni.
34.     Şi le-a zis lor: Întristat este sufletul Meu până la moarte. Rămâneţi aici şi privegheaţi.
35.     Şi mergând puţin mai înainte, a căzut cu faţa la pământ şi Se ruga, ca, de este cu putinţă, să treacă de la El ceasul (acesta).
36.     Şi zicea: Avva Părinte, toate sunt Ţie cu putinţă. Depărtează paharul acesta de la Mine. Dar nu ce voiesc Eu, ci ceea ce voieşti Tu.
37.     Şi a venit şi i-a găsit dormind şi a zis lui Petru: Simone, dormi? N-ai avut tărie ca să veghezi un ceas?
38.     Privegheaţi şi vă rugaţi, ca să nu intraţi în ispită. Căci duhul este osârduitor, dar trupul neputincios.
39.     Şi iarăşi mergând, s-a rugat, acelaşi cuvânt zicând.
40.     Şi iarăşi venind, i-a găsit dormind, căci ochii lor erau îngreuiaţi şi nu ştiau ce să-I răspundă.
41.     Şi a venit a treia oară şi le-a zis: Dormiţi de acum şi vă odihniţi! E gata! A sosit ceasul. Iată Fiul Omului este dat în mâinile păcătoşilor.
42.     Sculaţi-vă să mergem. Iată, cel ce M-a vândut s-a apropiat.
43.     Şi îndată, încă vorbind El, a venit Iuda Iscarioteanul, unul din cei doisprezece, şi cu el mulţime cu săbii şi cu ciomege, de la arhierei, de la cărturari şi de la bătrâni.
44.     Iar vânzătorul le dăduse semn, zicând: Pe care-L voi săruta, Acela este. Prindeţi-L şi duceţi-L cu pază.
45.     Şi venind îndată şi apropiindu-se de El, a zis Lui: Învăţătorule! Şi L-a sărutat.
46.     Iar ei au pus mâna pe El şi L-au prins.
47.     Unul din cei ce stăteau pe lângă El, scoţând sabia, a lovit pe sluga arhiereului şi i-a tăiat urechea.
48.     Şi răspunzând, Iisus le-a zis: Ca la un tâlhar aţi ieşit cu săbii şi cu toiege, ca să Mă prindeţi.
49.     În fiecare zi eram la voi în templu, învăţând, şi nu M-aţi prins. Dar acestea sunt ca să se împlinească Scripturile.
50.     Şi, lăsându-L, au fugit toţi.
51.     Iar un tânăr mergea după El, înfăşurat într-o pânzătură, pe trupul gol, şi au pus mâna pe el.
52.     El însă, smulgându-se din pânzătură, a fugit gol.
53.     Şi au dus pe Iisus la arhiereu şi s-au adunat acolo toţi arhiereii şi bătrânii şi cărturarii.
54.     Iar Petru, de departe, a mers după El, până a intrat înăuntru în curtea arhiereului şi şedea împreună cu slugile, încălzindu-se la foc.
55.     Arhiereii şi tot sinedriul căutau împotriva lui Iisus mărturie ca să-L dea la moarte, dar nu găseau.
56.     Că mulţi mărturiseau mincinos împotriva Lui, dar mărturiile nu se potriveau.
57.     Şi ridicându-se unii, au dat mărturie mincinoasă împotriva Lui, zicând:
58.     Noi L-am auzit zicând: Voi dărâma acest templu făcut de mână, şi în trei zile altul, nefăcut de mână, voi clădi.
59.     Dar nici aşa mărturia lor nu era la fel.
60.     Şi, sculându-se în mijlocul lor, arhiereul L-a întrebat pe Iisus, zicând: Nu răspunzi nimic la tot ce mărturisesc împotriva Ta aceştia?
61.     Iar El tăcea şi nu răspundea nimic. Iarăşi L-a întrebat arhiereul şi I-a zis: Eşti tu Hristosul, Fiul Celui binecuvântat?
62.     Iar Iisus a zis: Eu sunt şi veţi vedea pe Fiul Omului şezând de-a dreapta Celui Atotputernic şi venind pe norii cerului.
63.     Iar arhiereul, sfâşiindu-şi hainele, a zis: Ce trebuinţă mai avem de martori?
64.     Aţi auzit hula. Ce vi se pare vouă? Iar ei toţi au judecat că El este vinovat de moarte.
65.     Şi unii au început să-L scuipe şi să-I acopere faţa şi să-L bată cu pumnii şi să-I zică: Prooroceşte! Şi slugile Îl băteau cu palmele.
66.     Şi Petru fiind jos în curte, a venit una din slujnicele arhiereului,
67.     Şi văzându-l pe Petru, încălzindu-se, s-a uitat la el şi a zis: Şi tu erai cu Iisus Nazarineanul.
68.     El însă a tăgăduit, zicând: Nici nu ştiu, nici nu înţeleg ce zici. Şi a ieşit afară înaintea curţii; şi a cântat cocoşul.
69.     Iar slujnica, văzându-l, a început iarăşi să spună celor de faţă că acesta este dintre ei.
70.     Iar el a tăgăduit iarăşi. Şi după puţin timp, cei de faţă ziceau iarăşi lui Petru: Cu adevărat eşti dintre ei, căci eşti şi galileian şi vorbirea ta se aseamănă.
71.     Iar el a început să se blesteme şi să se jure: Nu ştiu pe omul acesta despre care ziceţi.
72.     Şi îndată cocoşul a cântat a doua oară. Şi Petru şi-a adus aminte de cuvântul pe care i-l spusese Iisus: Înainte de a cânta de două ori cocoşul , de trei ori te vei lepăda de Mine. Şi a început să plângă.  

Capitolul 15
1.     Şi îndată dimineaţa, arhiereii, ţinând sfat cu bătrânii, cu cărturarii şi cu tot sinedriul şi legând pe Iisus, L-au dus şi L-au predat lui Pilat.
2.     Şi L-a întrebat Pilat: Tu eşti regele iudeilor? Iar El, răspunzând, i-a zis: Tu zici.
3.     Iar arhiereii Îl învinuiau de multe.
4.     Iar Pilat L-a întrebat: Nu răspunzi nimic? Iată câte spun împotriva Ta.
5.     Dar Iisus nimic n-a mai răspuns, încât Pilat se mira.
6.     Iar la sărbătoarea Paştilor, le elibera un întemniţat pe care-l cereau ei.
7.     Şi era unul cu numele Baraba închis împreună cu nişte răzvrătiţi, care în răscoală săvârşiseră ucidere.
8.     Şi mulţimea, venind sus, a început să ceară lui Pilat să le facă precum obişnuia pentru ei.
9.     Iar Pilat le-a răspuns, zicând: Voiţi să vă eliberez pe regele iudeilor?
10.     Fiindcă ştia că arhiereii Îl dăduseră în mâna lui din invidie.
11.     Dar arhiereii au aţâţat mulţimea ca să le elibereze mai degrabă pe Baraba.
12.     Iar Pilat, răspunzând iarăşi, le-a zis: Ce voi face deci cu cel despre care ziceţi că este regele iudeilor?
13.     Ei iarăşi au strigat: Răstigneşte-L!
14.     Iar Pilat le-a zis: Dar ce rău a făcut? Iar ei mai mult strigau: Răstigneşte-L!
15.     Şi Pilat, vrând să facă pe voia mulţimii, le-a eliberat pe Baraba, iar pe Iisus, biciuindu-L, L-a dat ca să fie răstignit.
16.     Iar ostaşii L-au dus înăuntrul curţii, adică în pretoriu, şi au adunat toată cohorta.
17.     Şi L-au îmbrăcat în purpură şi, împletindu-I o cunună de spini, I-au pus-o pe cap.
18.     Şi au început să se plece în faţa Lui, zicând: Bucură-Te regele iudeilor!
19.     Şi-L băteau peste cap cu o trestie şi-L scuipau şi, căzând în genunchi, I se închinau.
20.     Şi după ce L-au batjocorit, L-au dezbrăcat de purpură şi L-au îmbrăcat cu hainele Lui. Şi L-au dus afară ca să-L răstignească.
21.     Şi au silit pe un trecător, care venea din ţarină, pe Simon Cirineul, tatăl lui Alexandru şi al lui Ruf, ca să ducă crucea Lui.
22.     Şi L-au dus la locul zis Golgota, care se tălmăceşte "locul Căpăţânii".
23.     Şi I-au dat să bea vin amestecat cu smirnă, dar El n-a luat.
24.     Şi L-au răstignit şi au împărţit între ei hainele Lui, aruncând sorţi pentru ele, care ce să ia.
25.     Iar când L-au răstignit, era ceasul al treilea.
26.     Şi vina Lui era scrisă deasupra: Regele iudeilor.
27.     Şi împreună cu El au răstignit doi tâlhari: unul de-a dreapta şi altul de-a stânga Lui.
28.     Şi s-a împlinit Scriptura care zice: Cu cei fără de lege a fost socotit.
29.     Iar cei ce treceau pe acolo Îl huleau, clătinându-şi capetele şi zicând: Huu! Cel care dărâmi templul şi în trei zile îl zideşti.
30.     Mântuieşte-Te pe Tine Însuţi, coborându-Te de pe cruce!
31.     De asemenea şi arhiereii, batjocorindu-L între ei, împreună cu cărturarii, ziceau: Pe alţii a mântuit, dar pe Sine nu poate să Se mântuiască!
32.     Hristos, regele lui Israel, să Se coboare de pe cruce, ca să vedem şi să credem. Şi cei împreună răstigniţi cu El Îl ocărau.
33.     Iar când a fost ceasul al şaselea, întuneric s-a făcut peste tot pământul până la ceasul al nouălea.
34.     Şi la al nouălea ceas, a strigat Iisus cu glas mare: Eloi, Eloi, lama sabahtani?, care se tălmăceşte: Dumnezeul Meu, Dumnezeul Meu, de ce M-ai părăsit?
35.     Iar unii din cei ce stăteau acolo, auzind, ziceau: Iată, îl strigă pe Ilie.
36.     Şi, alergând, unul a înmuiat un burete în oţet, l-a pus într-o trestie şi I-a dat să bea, zicând: Lăsaţi să vedem dacă vine Ilie ca să-L coboare.
37.     Iar Iisus, scoţând un strigăt mare, Şi-a dat duhul.
38.     Şi catapeteasma templului s-a rupt în două, de sus până jos.
39.     Iar sutaşul care stătea în faţa Lui, văzând că astfel Şi-a dat duhul, a zis: Cu adevărat omul acesta era Fiul lui Dumnezeu!
40.     Şi erau şi femei care priveau de departe; între ele: Maria Magdalena, Maria, mama lui Iacov cel Mic şi a lui Iosi, şi Salomeea,
41.     Care, pe când era El în Galileea, mergeau după El şi Îi slujeau, şi multe altele care se suiseră cu El la Ierusalim.
42.     Şi făcându-se seară, fiindcă era vineri, care este înaintea sâmbetei,
43.     Şi venind Iosif cel din Arimateea, sfetnic ales, care aştepta şi el împărăţia lui Dumnezeu, şi, îndrăznind, a intrat la Pilat şi a cerut trupul lui Iisus.
44.     Iar Pilat s-a mirat că a şi murit şi, chemând pe sutaş, l-a întrebat dacă a murit de mult.
45.     Şi aflând de la sutaş, a dăruit lui Iosif trupul.
46.     Şi Iosif, cumpărând giulgiu şi coborându-L de pe cruce, L-a înfăşurat în giulgiu şi L-a pus într-un mormânt care era săpat în stâncă, şi a prăvălit o piatră la uşa mormântului.
47.     Iar Maria Magdalena şi Maria, mama lui Iosi, priveau unde L-au pus.  

Capitolul 16
1.     Şi după ce a trecut ziua sâmbetei, Maria Magdalena, Maria, mama lui Iacov, şi Salomeea au cumpărat miresme, ca să vină să-L ungă.
2.     Şi dis-de-dimineaţă, în prima zi a săptămânii (Duminică), pe când răsărea soarele, au venit la mormânt.
3.     Şi ziceau între ele: Cine ne va prăvăli nouă piatra de la uşa mormântului?
4.     Dar, ridicându-şi ochii, au văzut că piatra fusese răsturnată; căci era foarte mare.
5.     Şi, intrând în mormânt, au văzut un tânăr şezând în partea dreaptă, îmbrăcat în veşmânt alb, şi s-au spăimântat.
6.     Iar el le-a zis: Nu vă înspăimântaţi! Căutaţi pe Iisus Nazarineanul, Cel răstignit? A înviat! Nu este aici. Iată locul unde L-au pus.
7.     Dar mergeţi şi spuneţi ucenicilor Lui şi lui Petru că va merge în Galileea, mai înainte de voi; acolo îl veţi vedea, după cum v-a spus.
8.     Şi ieşind, au fugit de la mormânt, că erau cuprinse de frică şi de uimire, şi nimănui nimic n-au spus, căci se temeau.
9.     Şi înviind dimineaţa, în ziua cea dintâi a săptămânii (Duminică) El s-a arătat întâi Mariei Magdalena, din care scosese şapte demoni.
10.     Aceea, mergând, a vestit pe cei ce fuseseră cu El şi care se tânguiau şi plângeau.
11.     Şi ei, auzind că este viu şi că a fost văzut de ea, n-au crezut.
12.     După aceea, S-a arătat în alt chip, la doi dintre ei, care mergeau la o ţarină.
13.     Şi aceia, mergând, au vestit celorlalţi, dar nici pe ei nu i-au crezut.
14.     La urmă, pe când cei unsprezece şedeau la masă, li S-a arătat şi I-a mustrat pentru necredinţa şi împietrirea inimii lor, căci n-au crezut pe cei ce-L văzuseră înviat.
15.     Şi le-a zis: Mergeţi în toată lumea şi propovăduiţi Evanghelia la toată făptura.
16.     Cel ce va crede şi se va boteza se va mântui; iar cel ce nu va crede se va osândi.
17.     Iar celor ce vor crede, le vor urma aceste semne: în numele Meu, demoni vor izgoni, în limbi noi vor grăi,
18.     Şerpi vor lua în mână şi chiar ceva dătător de moarte de vor bea nu-i va vătăma, peste cei bolnavi îşi vor pune mâinile şi se vor face sănătoşi.
19.     Deci Domnul Iisus, după ce a vorbit cu ei, S-a înălţat la cer şi a şezut de-a dreapta lui Dumnezeu.
20.     Iar ei, plecând, au propovăduit pretutindeni şi Domnul lucra cu ei şi întărea cuvântul, prin semnele care urmau. Amin.