Sfântul Mucenic Iachint (108) Sfantul Ierarh Vasile, Episcop de Reazan (1295) Sfântul Ierarh Anatolie, patriarhul Constantinopolului (458) Cuviosul Alexandru, Întâiul începător al Mănăstirii Neadormiților (apr. 430)
Stil vechi
3 Iulie

Luni

Stil nou
16 Iulie
Ziua precedentă
Ziua următoare
Zi fără post
Sfântul Mucenic Iachint (108). Sfantul Ierarh Vasile, Episcop de Reazan (1295). Sfântul Ierarh Anatolie, patriarhul Constantinopolului (458). Sfinţii Mucenici Marcu şi Mochian (IV). Sfinţii Mucenici Diomid, Evlampie (II). Cuviosul Alexandru, Întâiul începător al Mănăstirii Neadormiților (apr. 430).
File pateric

Un om de afaceri veni să se sfătuiască cu duhovnicul său:
- Părinte, în ultima vreme afacerile îmi merg din ce în ce mai prost. Dar s-a oferit cineva să mă ajute si, dacă o să devenim parteneri, o să scot bani buni. O să construiesc din banii mei o nouă clopotnită pentru biserică. Există o singură problemă. Acest posibil partener nu are o faimă prea grozavă. A făcut si afaceri murdare. În ce mă priveste, tot ce voi face cu el va fi absolut legat. Vă întreb: e păcat să mă asociez cu astfel de oameni? Vă repet, as scoate bani buni si as ajuta biserica după puteri.
- Biserica nu are nevoie de bani murdari, frate. Trebuie să te feresti pe cât poti de oameni murdari la suflet.
- Părinte, dar asta e lumea afacerilor.
- Asta asa e, dar nimeni nu te obligă să te asociezi cu un ticălos. Nu te grăbi. Respinge oferta aceasta. Dumnezeu te va ajuta să găsesti o solutie mai bună.

[Un bătrân] a zis: "Nu este de folos să se lipească cineva de călcătorii de lege, nici în biserică, nici în târg, nici la alt lucru, ci trebuie să se depărteze de prietenia lor. Tot călcătorul de lege este vrednic să fie ocolit, fiind părtas muncii celei vesnice". (18-406)

Pilda zilei

Hoțul de grâne 

Doi țărani aveau o arie comună unde-și treierau grânele. Unul dintre ei era necinstit, celălalt, onestitatea însăși. Ambii treieraseră în aceeași zi bucatele lor și fiecare își lăsase grâul în arie până în ziua următoare. Cel necinstit voi să fure în noaptea următoare din grânele vecinului și, spre a le recunoaște, așternu pe el de cu seară o pătură.
Întâmplător, veni și celălalt  țăran în seara aceea la arie și vâzând grânele acoperite, își zise: ”Ce om bun este vecinul meu! A acoperit grânele mele ca nu cumva să plouă și să mi se strice. Dar nu voiesc nici eu să fiu mai puțin cinstit. Mai bine să se strice grânele mele decât ale acestui om, atât de binevoitor…”.
Luă apoi pătura și acoperi grămada celuilalt. Noaptea, hoțul se duse acolo, pipăi pătura și își umplu sacul din grămada acoperită. A doua zi, venind în arie, constată cu rușine că grămada vecinului era intactă și că, de fapt, își furase lui însuși grâul.

De câte ori în viață omul nu-și fură singur pălăria și se păgubește pe sine!

Rugaciunea Zilei

Rugăciunea de Luni

O, Veșnice Dumnezeule, Doamne Iisuse Hristoase, cu adancă și mare smerenie a inimii mele, cunosc și mărturisesc că gresesc in toate zilele, dumnezeieștii tale dragoste. Pentru acesta astazi, ca este luni și începutul săptămânii, cer să-mi lași toate păcatele și să mi le ierti, rugându-mă cu smerenie milostivirii Tale, celei mari, să-mi dai har, ca sa pun început bun, să port grijă și să ostenesc pentru sufletul meu, pentru care ai petrecut atatea osteneli și ispite la Sfânta Ta răstignire, ca să mântuiești zidirea Ta.

Și te rog, Dumnezeul meu și Ziditorul meu, să mă îndreptezi de astăzi înainte spre bine, pâna la sfârșitul vieții mele, întru cinstea și mărirea împărației Tale și pentru mântuirea mea.

O, Doamne! Astazi îți dau sufletul și trupul meu și vointa mea, rugându-Te să fie voia Ta în mine precum îți place. Dă-mi îngaduiala să pot răbda și mă pedepseste aici întru acesta lume, dupa mila Ta, iar nu în cealalta viața.

Și iartă pe cei vii și pe cei morți după rugăciunile Sfintei Tale Biserici și mă învrednicește pe mine și pe ceilalți să ne bucurăm de mărirea ta în Rai. La acesta pun mijlocitor pe Sfinții Tăi îngeri, către care zic:
O, cerești slujitori și slugi ale lui Dumnezeu! păzitori ai oamenilor și vrajmași ai duhurilor rele, ma închin vouă, fericite duhuri, și mă bucur de marirea voastră, căci pururea stați neadormiți întru voințele Dumnezeului nostru cu multă grijă și credința; voi pururea căutați și nu dormiți, pururea slujiți și nu osteniți, pururea luptați și pururea biruiți și nu este alta grija voastră, făra numai să departați pe cel rău de la zidirea lui Dumnezeu.
O, binecuvântați păzitori ai oamenilor! mă închin vouă și vă mulțumesc pentru ajutorul cel de toate zilele ce ne dați, pentru povățuirea ce ne faceți, pentru darul ce-l cereți adesea de la Dumnezeu pentru noi și deosebi vă binecuvântez pentru grija ce aveți de mine, nevrednicul și păcătosul. O, Sfinte îngere, păzitorul sufletului meu, și voi Sfinților Arhangheli Mihaile și Gavrile, nu vă scârbiți de mine, nici mă lăsati pustiu, ci mă paziți ziua si noaptea până îmi voi da cu pocăința sufletul în mâinile lui Dumnezeu, Ziditorul meu, măcar ca eu nu va ascult, nici primesc luminările și povățuirile ce îmi faceți pentru folosul meu.

Înca vă rog să aveți grija sufletului meu și să opriți puterea vrăjmașului, pentru ca să nu mai gresesc de acum înaintea Dumnezeului meu; și mă învredniciți să vă vad la moartea mea și să stati împrejurul meu și să duceți în ceruri sufletul meu ca să se închine măririi lui Dumnezeu și sa vada bucuria Sfinților Lui pentru ca să am pricina să va mulțumesc acolo, pentru purtarea de grijă ce ați avut-o pentru mine și să vă spun binele vostru cu glas neîncetat în vecii vecilor.

Amin.

Biblia intr-un an

Pildele lui Solomon

Capitolul 8
1.  Oare înţelepciunea nu strigă ea şi priceperea nu-şi ridică glasul său?
2.  Pe vârfurile cele mai înalte, pe cale, la răspântiile drumurilor stă,
3.  Pe lângă porţi, în împrejurimile cetăţii, la intrarea porţilor, strigă tare:
4.  "Către voi, oamenilor, se îndreaptă strigătul meu şi glasul meu către voi, fii ai oamenilor.
5.  Voi, cei simpli, învăţaţi cuminţenia şi voi, cei nebuni, înţelepţiţi-vă!
6.  Ascultaţi, căci voi spune lucruri măreţe şi buzele mele se deschid pentru a înălţa ceea ce este drept;
7.  Căci gura mea grăieşte adevărul şi buzele mele se dezgustă de fărădelege.
8.  Toate graiurile gurii mele sunt întru dreptate, în ele nu este nimic sucit şi fără rost;
9.  Toate sunt lămurite pentru cel priceput şi drepte pentru cei ce au aflat ştiinţa.
10.  Luaţi învăţătura mea mai degrabă decât argintul şi ştiinţa mai mult decât aurul cel mai curat,
11.  Căci înţelepciunea este mai bună decât pietrele preţioase şi nici lucrurile cele mai preţioase nu au valoarea ei.
12.  Eu, înţelepciunea, locuiesc împreună cu prevederea şi stăpânesc ştiinţa şi buna-chibzuială.
13.  Frica de Dumnezeu este urgisirea răului. Mândria şi obrăznicia, calea răutăţii şi gura cea aprigă le urăsc eu.
14.  Al meu este sfatul şi buna-chibzuială, eu sunt priceperea, a mea este puterea.
15.  Prin mine împărăţesc împăraţii şi principii rânduiesc dreptatea.
16.  Prin mine cârmuiesc dregătorii şi mai-marii sunt judecătorii pământului.
17.  Eu iubesc pe cei ce mă iubesc şi cei ce mă caută mă găsesc.
18.  Cu mine este bogăţia şi mărirea, averea vrednică de cinste şi dreptatea.
19.  Rodul meu e mai bun decât aurul şi decât aurul cel mai curat, şi ceea ce vine de la mine este mai de preţ decât argintul lămurit.
20.  Merg pe calea dreptăţii, în mijlocul căilor judecăţii drepte,
21.  Ca să dau celor ce mă iubesc bogăţii şi să le umplu cămările lor.
22.  Domnul m-a zidit la începutul lucrărilor Lui; înainte de lucrările Lui cele mai de demult.
23.  Eu am fost din veac întemeiată de la început, înainte de a se fi făcut pământul.
24.  Nu era adâncul atunci când am fost născută, nici chiar izvoare încărcate cu apă.
25.  Înainte de a fi fost întemeiaţi munţii şi înaintea văilor eu am luat fiinţă.
26.  Când încă nu era făcut pământul, nici câmpiile, nici cel dintâi fir de praf din lume,
27.  Când El a întemeiat cerurile eu eram acolo; când El a tras bolta cerului peste faţa adâncului,
28.  Când a întărit norii sus şi izvoarele adâncului curgeau din belşug,
29.  Când El a pus hotar mării, ca apele să nu mai treacă peste ţărmuri şi când El a aşezat temeliile pământului,
30.  Atunci eu eram ca un copil mic alături de El, veselindu-mă în fiecare zi şi desfătându-mă fără încetare în faţa Lui;
31.  Dezmierdându-mă pe rotundul pământului Lui şi găsindu-mi plăcerea printre fiii oamenilor.
32.  Şi acum, fiilor, ascultaţi-mă! Fericiţi sunt cei ce păzesc căile mele!
33.  Ascultaţi învăţătura, ca să ajungeţi înţelepţi, şi nu o lepădaţi.
34.  Fericit este omul care ascultă de mine şi veghează în fiecare zi la porţile mele şi cel ce străjuieşte lângă pragul casei mele!
35.  Cel ce mă află, a aflat viaţa şi dobândeşte har de la Domnul;
36.  Iar cel ce păcătuieşte împotriva mea îşi păgubeşte viaţa lui. Toţi cei ce mă urăsc pe mine iubesc moartea". 

Capitolul 9
1.  Înţelepciunea şi-a zidit casă rezemată pe şapte stâlpi,
2.  A înjunghiat vite pentru ospăţ, a pregătit vinul cu mirodenii şi a întins masa sa.
3.  Ea a trimis slujnicele sale să strige pe vârfurile dealurilor cetăţii:
4.  "Cine este neînţelept să intre la mine!" Şi celor lipsiţi de buna-chibzuială le zice:
5.  "Veniţi şi mâncaţi din pâinea mea şi beţi din vinul pe care eu l-am amestecat cu mirodenii.
6.  Părăsiţi neînţelepciunea ca să rămâneţi cu viaţă şi umblaţi pe calea cea dreaptă a priceperii!"
7.  Cel ce ceartă pe batjocoritor îşi atrage dispreţul, şi cel ce dojeneşte pe cel fără de lege îşi atrage ocara.
8.  Nu certa pe cel batjocoritor ca să nu te urască; dojeneşte pe cel înţelept, şi el te va iubi.
9.  Dă sfat celui înţelept, şi el se va face şi mai înţelept; învaţă pe cel drept, şi el îşi va spori ştiinţa lui.
10.  Începutul înţelepciunii este frica de Dumnezeu şi priceperea este ştiinţa Celui Sfânt.
11.  Căci prin Domnul se vor înmulţi zilele tale şi se vor adăuga ţie ani de viaţă.
12.  Dacă tu eşti înţelept, eşti înţelept pentru tine, şi dacă eşti batjocoritor, singur vei purta ponosul.
13.  Nebunia este o femeie gălăgioasă, proastă şi care nu ştie nimic.
14.  Ea stă la uşa casei sale, pe un scaun înalt şi strigă,
15.  Ca să poftească pe cei ce trec pe drum şi pe cei ce merg pe calea lor fără să se abată:
16.  "Cine este neînţelept să intre la mine!" Şi celui lipsit de buna-chibzuială îi zice:
17.  "Apa furată e mai plăcută şi pâinea mâncată pe furiş are gust mai bun".
18.  Şi omul nu ştie că acolo sunt numai umbre, iar cei pe care îi pofteşte nebunia se află de mult în adâncurile şeolului (locuinţa morţilor). 

Capitolul 10
1.  Pildele lui Solomon. Fiul înţelept înveseleşte pe tatăl său, iar cel nebun este supărarea maicii lui.
2.  Nu sunt de nici un folos comorile dobândite prin fărădelege; numai dreptatea scapă de la moarte.
3.  Domnul nu lasă să piară de foame sufletul celui drept; însă el respinge lăcomia celor fără de lege.
4.  Mâna leneşilor pricinuieşte sărăcie, iar mâna celor înţelepţi adună avuţii.
5.  Cel ce adună în timpul verii este un om prevăzător, iar cel care doarme în vremea secerişului este de ocară.
6.  Binecuvântarea Domnului vine pe capul celui drept, iar ocara acoperă faţa celor fără de lege.
7.  Pomenirea celui drept este spre binecuvântare, iar numele celor nelegiuiţi va fi blestemat.
8.  Cel cu inimă înţeleaptă primeşte sfaturile, iar cel nebun grăieşte vorbe spre pieirea lui.
9.  Cel ce umblă întru neprihănire umblă pe cale sigură, iar cel ce umblă pe căi lăturalnice va fi dat de gol.
10.  Cel ce clipeşte din ochi va fi pricină de supărare; iar cel care ceartă cu inimă bună aşază pacea.
11.  Izvor de viaţă este gura celui drept, dar gura celor fără de lege, izvor de nedreptate.
12.  Ura aduce ceartă, iar dragostea acopere toate cusururile.
13.  Pe buzele omului priceput se află înţelepciunea; toiagul este pentru spatele celui lipsit de chibzuinţă.
14.  Cei înţelepţi ascund ştiinţa, iar gura celui fără de socotinţă este o nenorocire apropiată.
15.  Avuţia este pentru cel bogat o cetate întărită; nenorocirea celor sărmani este sărăcia lor.
16.  Agonisita celui drept este spre viaţă; roadele celui fără de lege spre păcat;
17.  Cel ce păzeşte învăţătura apucă pe calea vieţii, iar cel ce leapădă certarea rătăceşte.
18.  Cel care ascunde ura are buze mincinoase; cel ce răspândeşte defăimarea este un nebun.
19.  Mulţimea cuvintelor nu scuteşte de păcătuire, iar cel ce-şi ţine buzele lui este un om înţelept.
20.  Limba omului drept este argint curat, dar inima celor fără de lege este lucru de puţin preţ.
21.  Buzele celui drept călăuzesc pe mulţi oameni, iar cei nebuni mor din pricină că nu sunt pricepuţi.
22.  Numai binecuvântarea Domnului îmbogăţeşte, iar truda zadarnică nu aduce spor.
23.  Ca o pricină de bucurie este pentru nebun săvârşirea unei fapte ruşinoase; la fel este cu înţelepciunea pentru omul priceput.
24.  De ceea ce se teme cel nelegiuit nu scapă, iar cererea celor drepţi (Dumnezeu) o împlineşte.
25.  Precum trece furtuna, aşa piere şi cel fără de lege, iar dreptul este ca o temelie neclintită.
26.  Precum este oţetul pentru dinţi şi fumul pentru ochi, aşa este omul leneş pentru cei ce-l pun la treabă.
27.  Frica de Dumnezeu lungeşte zilele (omului), iar anii celor fără de lege sunt puţini.
28.  Nădejdea celor drepţi este numai bucurie, iar nădejdea celor păcătoşi sfârşeşte în rău.
29.  Calea Domnului este o întăritură pentru cel desăvârşit şi o prăbuşire pentru cei ce săvârşesc fărădelegi.
30.  Niciodată cel drept nu se va clătina, iar cei nelegiuiţi nu vor locui pământul.
31.  Gura celui drept rodeşte înţelepciune, iar limba urzitoare de rele aduce pierzare.
32.  Buzele celui drept cunosc bunăvoirea, iar gura păcătoşilor strâmbătatea. 

Capitolul 11
1.  Cântarul strâmb este urgisit de Domnul, şi cântărirea dreaptă este plăcerea Lui.
2.  Dacă vine mândria, va veni şi ocara, iar înţelepciunea este cu cei smeriţi.
3.  Neprihănirea poartă pe cei drepţi, iar strâmbătatea prăpădeşte pe cei vicleni.
4.  La nimic nu foloseşte bogăţia în ziua mâniei; numai dreptatea izbăveşte de moarte.
5.  Dreptatea netezeşte calea celui fără prihană, iar cel fără de lege va cădea prin fărădelegea lui.
6.  Dreptatea izbăveşte pe cei drepţi, iar cei vicleni vor fi prinşi prin pofta lor.
7.  La moartea omului drept rămâne nădejdea, iar la moartea celui păcătos piere nădejdea.
8.  Dreptul scapă din strâmtorare, şi cel fără de lege îi ia locul.
9.  Făptuitorul de rele prăbuşeşte cu gura pe aproapele lui, iar prin ştiinţa celor drepţi va fi mântuit.
10.  De propăşirea celor drepţi cetatea se bucură, iar când pier cei fără de lege ea tresaltă de veselie.
11.  Prin binecuvântarea oamenilor drepţi cetatea merge înainte, iar prin gura celor nelegiuiţi ajunge ruină.
12.  Cel nepriceput urgiseşte pe aproapele lui, iar omul cu bună-chibzuială tace.
13.  Grăitorul de rele dă pe faţă lucruri de taină, iar omul cu duhul cumpănit le ţine ascunse.
14.  Unde lipseşte cârmuirea, poporul cade; izbăvirea stă în mulţimea sfetnicilor.
15.  Celui ce se pune chezaş pentru un străin îi merge rău; cel ce nu se pune chezaş stă la adăpost.
16.  Femeia cu purtare bună agoniseşte cinstire, iar cea care urăşte cinstea e o ruşine. Nu leneşii ci silitorii agonisesc avere.
17.  Omul milostiv îşi face bine sufletului său, pe când cel fără milă îşi chinuieşte trupul său.
18.  Cel nelegiuit capătă un câştig înşelător, iar cel ce seamănă dreptatea, o răsplată adevărată.
19.  Cel ce umblă după dreptate ajunge la viaţă, iar cel ce fuge după rău, la moarte.
20.  Pe cei cu inima vicleană îi urgiseşte Domnul; plăcerea Lui este spre cei fără prihană.
21.  Încetul cu încetul păcătosul nu va rămâne nepedepsit, iar neamul celor drepţi va fi mântuit.
22.  Inel de aur în râtul porcului, aşa este femeia frumoasă şi fără minte.
23.  Dorinţa celor drepţi este bine; nădejdea celor fără de lege este mânia lui Dumnezeu.
24.  Unul dă mereu şi se îmbogăţeşte, altul se zgârceşte afară din cale şi sărăceşte.
25.  Cel ce binecuvintează va fi îndestulat, iar cel ce blesteamă va fi blestemat.
26.  Cel ce ţine grâul este blestemat de popor, iar binecuvântarea (se revarsă) peste capul celui ce îl vinde.
27.  Cel ce caută binele dobândeşte bunăvoinţa Domnului, iar cel ce umblă după rău va da peste el.
28.  Cel ce-şi pune nădejdea în bogăţia lui se veştejeşte, iar cei drepţi ca frunzişul odrăslesc.
29.  Cine îşi tulbură casa lui culege vânt, iar cel nebun va fi sluga celui înţelept.
30.  Rodul dreptăţii este un pom al vieţii, iar silnicia nimiceşte viaţa.
31.  Dacă cel drept este răsplătit pe pământ, cu cât mai mult cel nelegiuit şi păcătos!